Ingrediente cheie pentru transformarea de succes a sistemelor alimentare în Europa de Est
În acest articol, Ieva Galkyté și Mark Driscoll prezintă cinci aspecte esențiale pentru transformarea de succes a sistemelor alimentare din Europa de Est, în conformitate cu strategia UE „De la fermă la consumator” (F2F).
În mai 2020, Comisia Europeană a lansat strategia ambițioasă a UE „De la fermă la consumator” (F2F), stabilind o viziune optimistă pentru transformarea sistemelor alimentare din întreaga Europă - o viziune axată pe protecția mediului, sănătatea umană și a planetei. Adesea, efectele majore ale sistemelor alimentare contemporane asupra schimbărilor climatice, biodiversității și sănătății publice sunt neglijate. La nivel mondial, sistemele alimentare generează aproximativ o treime din emisiile de gaze cu efect de seră, contribuie în mare măsură la pierderea biodiversității și joacă un rol substanțial în condițiile de sănătate, cum ar fi atacurile de cord, cancerul și diabetul de tip 2. Prin strategia F2F, UE intenționează să creeze sisteme alimentare echitabile, sănătoase și durabile din punct de vedere ecologic, în conformitate cu obiectivele Pactului Verde European.
Promovând în continuare aceste angajamente, Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE a prezentat recent un set de recomandări intitulat „O perspectivă comună pentru agricultură și alimentație în Europa”. Inițiativa vizează reformarea Politicii agricole comune (PAC) a UE, crearea unor fonduri de tranziție echitabilă și de restaurare a naturii, precum și promovarea unor regimuri alimentare mai sustenabile - noi direcții pentru avansarea agendei „De la fermă la consumator” care va modela politica europeană în anii următori.
Aceste transformări au o semnificație deosebită pentru Europa de Est, în contextul în care aderarea la UE poate aduce atât provocări, cât și oportunități unice. De exemplu, eventuala aderare a Ucrainei la UE ar transforma-o în cea mai mare națiune agricolă din cadrul blocului comunitar, cu 42 de milioane de hectare de terenuri agricole - depășind cele 28 de milioane de hectare ale Franței.
Institutul de Mediu de la Stockholm (SEI), în cadrul proiectului său ”Agenda verde pentru Armenia, Georgia, Moldova și Ucraina”, a efectuat o analiză aprofundată a provocărilor sectorului F2F din țările respective. Analiza abordează barierele instituționale, juridice, politice și de implementare.
Fiecare țară se confruntă cu probleme similare: insuficiența apei, eroziunea solului, productivitatea scăzută, pierderea habitatului și amenințările tot mai mari asociate schimbărilor climatice. În plus, acestea se confruntă cu niveluri tot mai ridicate de insecuritate alimentară și cu probleme de sănătate legate de regimul alimentar și de accesul limitat la mese sănătoase și sustenabile.
Pentru a face față tranziției, am identificat cinci aspecte esențiale privind sistemele alimentare din Europa de Est:
1. Guvernul trebuie să adopte o abordarea bazată pe sistemul alimentar
Îmbunătățirea comunicării, coordonării și sinergiei între strategiile sectoriale și ministere poate accelera progresul către atingerea obiectivelor F2F. Aceasta implică o viziune holistică asupra alimentelor, de la modul în care sunt cultivate până la cel în care sunt consumate, implicând toate părțile interesate. Oamenii de știință sunt tot mai conștienți că sustenabilitatea sistemelor alimentare nu se reduce doar la tehnologie nouă; sunt necesare schimbări sistemice în producția și consumul de alimente. Este important ca autoritățile publice - în special ministerele Agriculturii, Mediului, Climei, Sănătății și Muncii - să își alinieze politicile și să colaboreze pentru a găsi soluții eficiente pentru obiective comune.
2. Susținerea Tranziției Echitabile în sistemele alimentare pentru un viitor sustenabil
Analiza noastră arată că există oportunități de a consolida cadrul de tranziție echitabilă în cadrul sistemelor agroalimentare. Pactul Verde European subliniază principiul „nimeni nu trebuie lăsat în urmă” , abordând vulnerabilitățile existente în cele mai sensibile sectoare și regiuni.
Tranziția echitabilă în cadrul sistemelor alimentare ar include trecerea de la agricultura industrială care consumă multe resurse - dependentă de cantități semnificative de mijloace de producție agricolă (îngrășăminte, pesticide și soia pentru hrana animalelor) – către forme de agricultură ecologică, agroecologică sau regenerativă. Această schimbare vizează restaurarea biodiversității, îmbunătățirea sănătății solului, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și asigurarea rezilienței pe termen lung.
Ca și în sectorul energetic, tranziție echitabilă în sistemele alimentare ar trebui să implice toți actorii, cu accent special pe grupurile vulnerabile, cum ar fi micii agricultori, lucrătorii din lanțul de aprovizionare și consumatorii cu venituri mici. Sistemele de sprijin financiar și alte forme de asistență sunt esențiale pentru o tranziție lină, iar aceasta ar trebui să fie planificată și comunicată în mod riguros pentru a asigura suportul timpuriu al acestora. În cele din urmă, o tranziție echitabilă reprezintă o oportunitate de a construi sisteme alimentare reziliente, echitabile și ecologice, îmbunătățind mijloacele de subzistență și creând noi locuri de muncă și oportunități.
3. Asigurarea accesului la regimuri alimentare sănătoase, accesibile și sustenabile
Securitatea alimentară rămâne o provocare majoră în toate țările implicate în proiect, în special în zonele rurale. În același timp, obezitatea și alte probleme de sănătate legate de alimentație sunt foarte răspândite. Deși autoritățile intervin rareori în alimentația oamenilor, asigurarea unei alimentații sănătoase și durabile la prețuri accesibile ar putea spori securitatea nutrițională, îmbunătăți sănătatea publică și reduce impactul sistemelor alimentare asupra mediului. Regândirea meselor publice în școli, cantine, spitale și a politicilor de achiziții publice ar putea fi un punct de pornire eficient.
4. Abordarea schimbărilor climatice: adaptarea și creșterea rezilienței
Schimbările climatice deja cauzează daune agriculturii prin secete mai frecvente, inundații și alte fenomene meteorologice extreme. Moldova, de exemplu, se confruntă cu secete severe care amenință producția agricolă. Pentru a face față acestor provocări, este esențial să se investească în tehnici agricole care îmbunătățesc capacitatea terenurilor de a se adapta la schimbările climatice. Agricultura de conservare, care include practici precum lucrări minime sau zero și plantarea culturilor de acoperire, poate contribui la menținerea sănătății solului și la creșterea rezilienței.
Totodată, este esențială adoptarea tehnologiilor inteligente din punct de vedere climatic. Strategiile de conservare a apei, cum ar fi irigația prin picurare și mulcirea, pot economisi apă și menține sănătatea culturilor în perioadele de secetă. Este important ca agricultorii să fie instruiți și sprijiniți.
Aceștia ar trebui să învețe de ce anumite practici agricole sunt benefice, cum ar fi rotația culturilor și rolul acesteia în menținerea sănătății solului. De asemenea, fermierii ar trebui să înțeleagă de ce este bine să cultive o varietate de culturi, inclusiv plante care se adaptează bine la mediul local.
Pentru a promova sisteme alimentare reziliente, trebuie să reevaluăm utilizarea fertilizanților și pesticidelor importate în agricultură. Trecerea la abordări ecologice și agroecologice poate minimiza daunele aduse mediului, iar utilizarea surselor de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară sau biomasa, va reduce dependența de combustibilii fosili.
5. Dezvoltarea activităților intersectoriale de cercetare și inovație
Strategia UE „De la fermă la consumator” este aliniată cu ampla Agenda europeană privind cercetarea și inovarea, întrucât noile tehnologii și inovații facilitează schimbări pozitive. Aceste tehnologii contribuie la practici agricole durabile și la dezvoltarea unor diete mai sănătoase și mai sustenabile. Pentru a realiza progrese semnificative, cercetarea trebuie să depășească metodele tradiționale, izolate, către o abordare colaborativă și transformativă a procesului de cercetare.
Pentru a progresa cu adevărat, cercetarea trebuie să treacă dincolo de metodele tradiționale, individuale, către o abordare colaborativă și transformativ. Aceasta înseamnă că instituțiile de învățământ ar trebui să se concentreze asupra legăturilor dintre producția alimentară, climă, mediu și alimentație, contribuind la soluționarea provocărilor complexe ale sistemelor alimentare. Cercetarea și inovația trebuie să răspundă nevoilor tuturor actorilor din sistemul alimentar, inclusiv ale fermierilor, ONG-urilor, grupurilor de sănătate și nutriție, cetățenilor și comunităților vulnerabile.
Esența acestei schimbări se află în tenacitatea și viziunea noastră colectivă, creând un viitor în care sistemele alimentare hrănesc și susțin, lăsând în urmă o moștenire de echilibru și bunăstare pentru generațiile viitoare.