Pământ sănătos, apă sigură: protejarea viitorului agricol al Moldovei

Autor: Ilona Kazaryan

Cu o propunere de transpunere a Regulamentului UE privind reutilizarea apei care se îndreaptă spre aprobarea finală, Republica Moldova face pași importanți pentru a conecta protecția mediului cu reziliența agricolă. Sprijinul Institutului de Mediu din Stockholm (Stockholm Environment Institute – SEI) în ceea ce privește reutilizarea apei și reforma subvențiilor agricole subliniază mizele ce sunt în joc și anume: mijloacele de subzistență în mediul rural, securitatea alimentară și resursele naturale de care depind oamenii.

Pentru Moldova, protecția apelor, a solurilor și a biodiversității este, printre altele, și o chestiune de securitate: protejarea capacității oamenilor de a-și câștiga existența, de a produce hrană și de a avea acces la apă potabilă sigură.

Două direcții de lucru sprijinite de Institutul de Mediu din Stockholm (Stockholm Environment Institute – SEI), ambele finanțate de Suedia prin intermediul Agenției Suedeze pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare (SIDA) în cadrul proiectului „Agenda Verde pentru Armenia, Moldova și Ucraina”, abordează aceste provocări interconectate. Una explorează modul în care apa uzată epurată ar putea asigura fără riscuri o sursă suplimentară de apă pentru irigații. Cealaltă sprijină dezvoltarea standardelor de mediu și a altor standarde pe care fermierii trebuie să le îndeplinească pentru a primi subvenții.

O parte din această muncă a ajuns acum la o etapă importantă. Cu sprijin tehnic din partea SEI prin intermediul proiectului Agenda Verde, Ministerul Mediului din Moldova a finalizat pregătirea și consultarea publică a unui pachet de reglementări propus pentru agricultură. Pachetul se bazează pe evaluarea SEI și a fost avizat de către agențiile de stat cheie. Asistența tehnică a SEI s-a încheiat, adoptarea de către Guvern fiind planificată până la sfârșitul anului 2026.

Înaintea celei de-a 17-a reuniuni a Conferinței Părților la Convenția ONU privind Diversitatea Biologică (COP17 privind biodiversitatea), care începe săptămâna viitoare, experiența Moldovei oferă o perspectivă practică asupra unei provocări centrale pentru obiectivele globale privind biodiversitatea: cum să protejăm natura sprijinind în același timp oamenii ale căror mijloace de subzistență depind de ea.

„Avem nevoie de surse alternative de apă pentru a face față impactului schimbărilor climatice”, a declarat Aurelia Donos, șefa Direcției Politici de Management Integrat al Resurselor de Apă din cadrul Ministerului Mediului. „În ultimii ani, fermierii au exercitat, de asemenea, o presiune tot mai mare asupra apelor subterane, care reprezintă o resursă strategică pentru aprovizionarea cu apă potabilă în țară”.

Atunci când seceta afectează o recoltă, consecințele depășesc limitele câmpului. Fermierii se confruntă cu presiuni asupra veniturilor lor, gospodăriile rurale se confruntă cu o incertitudine mai mare, iar cererea de irigații poate pune o presiune suplimentară asupra râurilor și a apelor subterane.

„Prin implementarea Regulamentului privind Reutilizarea Apei, ne propunem să reducem presiunea atât asupra râurilor mici, cât și asupra resurselor de apă subterană”, a explicat Aurelia Donos.

Reutilizarea apei uzate gestionate în siguranță ar putea ajuta la îndeplinirea simultană a două nevoi: o sursă suplimentară de irigare pentru fermieri și o mai mare circularitate prin reutilizarea productivă a apei. Dar aceste beneficii depind de un tratament adecvat, de o infrastructură și supraveghere eficientă.

În colaborare cu Ministerul Mediului și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare din Republica Moldova, cercetarea SEI examinează potențialul de reutilizare agricolă a apei uzate epurate și condițiile necesare pentru a o face viabilă și sigură.

Studiul se concentrează pe trei regiuni: Căușeni, Cantemir și Cahul. Acesta reunește expertiza în domeniul agriculturii, irigațiilor, resurselor de apă, precum și în ceea ce privește epurarea apelor uzate pentru a evalua nevoile și opțiunile locale.

„Folosind aceste date, echipa de experți a dezvoltat un instrument de scenarii bazat pe precipitații, necesarul de apă al culturilor și deficitele de irigare pentru a concepe opțiuni realiste de reutilizare a apei uzate”, a declarat Arno Rosemarin, principalul cercetător al studiului.

Instrumentul estimează suprafața de teren agricol pe care această sursă suplimentară o poate susține în perioadele secetoase și identifică potențiale culturi țintă. Domeniul de aplicare al studiului include, de asemenea, opțiuni de stocare și livrare, o analiză cost-beneficiu și evaluarea riscurilor pentru mediu și sănătatea publică.

Pentru agricultori, problema se rezumă nu doar la existența apei uzate epurate, ci mai curând la faptul că apa adecvată poate ajunge pe ogoarele lor atunci când este nevoie, la un cost viabil și fără a compromite solurile, culturile sau sănătatea umană și a mediului.

Viorel Gherciu, fost ministru al Agriculturii și expert principal în agricultură pentru studiul SEI privind reutilizarea apei uzate în agricultură, a descris siguranța ca fiind o condiție centrală în disponibilitatea fermierilor de a lua în considerare reutilizarea apei uzate. „Fermierii au răspuns foarte pozitiv, exprimându-și disponibilitatea de a folosi această apă pentru irigarea culturilor, cu condiția să îndeplinească cerințele standard și să garanteze siguranța produselor. Fermierii vor avea nevoie de încredere în apa pe care o primesc, în timp ce consumatorii vor avea nevoie de încredere în alimentele produse.”

Activitatea SEI sprijină alinierea la Regulamentul (UE) 2020/741, care stabilește cerințe minime pentru reutilizarea apei în agricultură, inclusiv calitatea apei, monitorizarea și gestionarea riscurilor. Finalizarea pachetului de reglementări naționale propus este un pas important către această aliniere. Simplul fapt că legea va fi adoptată nu garantează de la sine un sistem funcțional. Pentru a proteja apa potabilă, sănătatea oamenilor și terenurile agricole, va fi nevoie în continuare de stații moderne de epurare, verificări constante, bani și atribuții clar împărțite. Sprijinul SEI pentru reutilizarea apei uzate nu se oprește aici. Institutul discută în prezent următorii pași cu finanțatorii și partenerii cheie pentru a ajuta la trecerea de la pregătirea normativă la implementarea practică.

Irigarea suplimentară poate sprijini mijloacele de subzistență, dar disponibilitatea apei este doar o parte a rezilienței agricole. Starea solurilor și a habitatelor contează, de asemenea, iar fermierii au nevoie de sprijin pentru a le proteja.

Prin același proiect finanțat de SIDA, SEI sprijină Moldova în dezvoltarea unui „sistem de condiționalitate” ca parte integrantă a Programului Strategic pentru Politica Agricolă, în aliniere cu cadrul de condiționalitate al Politicii Agricole Comune (PAC) a UE. Condiționalitatea leagă primirea plăților agricole relevante de conformitatea cu standarde specifice care acoperă clima, protecția mediului, biodiversitatea, sănătatea publică și bunăstarea animalelor.

În cadrul PAC a UE, aceste cerințe vizează acoperirea solului, eroziunea, fâșiile tampon de-a lungul cursurilor de apă și menținerea elementelor de peisaj, cum ar fi gardurile vii, copacii și iazurile. Ele includ, de asemenea, protecții pentru bunăstarea animalelor, habitate și specii.

Aceste măsuri de protecție pot contribui la apărarea fundamentelor ecologice ale agriculturii. Introducerea lor reprezintă o provocare politică și ridică, de asemenea, întrebări cu privire la mijloacele de subzistență imediate ale fermierilor: ce practici vor trebui schimbate, cât va costa conformitatea și ce consiliere sau sprijin va fi disponibil.

Odată ce un sistem de condiționalitate va fi operațional, nerespectarea cerințelor aplicabile ar putea duce la reduceri de plăți sau alte sancțiuni. Prin urmare, orientările clare și o cale viabilă către conformitate contează la fel de mult ca ambiția de mediu.

Evaluarea de bază a SEI, finalizată în această lună, compară cadrul politic și juridic al Moldovei cu cerințele de condiționalitate ale PAC a UE și examinează aranjamentele instituționale și administrative necesare pentru implementare. Aceasta va sta la baza unei foi de parcurs pentru o implementare etapizată.

Alinierea la cadrul de condiționalitate al UE – și, în cele din urmă, la „Arhitectura Verde” mai amplă a PAC – oferă Moldovei oportunitatea de a încuraja practici agricole care să abordeze cele mai urgente provocări agricole, de mediu și climatice ale țării. Valorificarea acestei oportunități va necesita o secvențiere atentă și atenție la capacitatea fermierilor de a se adapta.

„Politica Agricolă Comună a UE este departe de a fi perfectă, dar oferă instrumente pentru a ajuta la integrarea standardelor care protejează mediul, clima, sănătatea publică și bunăstarea animalelor. Pe măsură ce Moldova se apropie de aderarea la UE, următorii câțiva ani vor fi critici”, a declarat Ieva Galkytė, cercetător în politici la SEI.

Cele două domenii de activitate sunt distincte, dar legătura dintre ele este importantă pentru COP17. Condiționalitatea plăților acordate fermierilor poate contribui la Obiectivul 18 al Cadrului Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal privind reformarea stimulentelor care dăunează biodiversității. Reutilizarea apei uzate gestionate în siguranță ar putea reduce presiunea asupra ecosistemelor de apă dulce, ajutând în același timp agricultura să se adapteze la secetă. Ambele arată de ce reforma mediului trebuie evaluată prin prisma efectelor sale asupra oamenilor, precum și asupra naturii.

Pentru Moldova, succesul ar însemna mai mult decât alinierea la normele UE. Ar însemna să le oferim fermierilor resursele necesare pentru a gestiona perioadele secetoase, să protejăm mai bine resursele de apă și să oferim un sprijin agricol care să ajute la menținerea capacității pământului de a susține mijloacele de subzistență. Obiectivul comun este protejarea resurselor de care depind oamenii – și sprijinirea oamenilor în parcurgerea schimbărilor necesare pentru a proteja aceste resurse.